Candva...
Candva, eram altcineva...un om plin de vise, lipsit de grija zilei de maine, un om ce vedea viata ca in povesti. Dar, anii au trecut si exeperientele si-au pus amprenta asupra constructiei caracterului meu de azi. Am facut shimb cu un om puternic, ce nu mai priveste viata doar ca pe ceva roz, ci o transpune in alb si negru, in reusite si esecuri, in iubiri si pierderi... in trairi.
Cu totii ne-am indragostit candva de o persoana si am sperat ca va fi "the one". Va mai aduceti aminte de acel moment din viata noastra cand, am simtit din toti porii ca merita sa investim tot ceea ce avem mai bun in speranta ca ni se va deschide un drum in doi ? Dar, drumul, de cele mai multe ori este anevoios si putini reusesc sa se mentina pe linia de plutire si sa vada rezultatul final.
Candva, mi-am facut o promisiune: ca voi cauta pana voi gasi iubirea adevarata. Asa ca mi-am luat bagajul de cunostiinte si am cutreierat in lung si in lat, iar cand am incetat a mai spera... ai aparut TU. Cine ar fi crezut ca tu vei reusi sa trezesti in mine tot ceea ce nimeni altcineva nu a reusit ? Ca ma vei face, prin felul tau de a fi, un om mai bun. Cu fiecare vorba, cu fiecare intalnire imi doream mai mult si mai mult, devenisem dependenta de ceea ce erai tu, mai ceva ca un drog. Si cu toate astea... stiam ca vei pleca... stiam ca nu vei fi pentru totdeauna - ca doar ce ii frumos, nu tine niciodata mult. Ti-am zis-o chiar si tie: "imi esti karma si eu stiu prea bine...". Dar, nu m-ai ascultat si cu atat mai putin nu m-ai inteles, ba chiar ai ras... Cu toate astea, te-am cunoscut si mi-am dorit sa presar in sufletul tau fericire si iubire, apreciere si rabdare, ba chiar si iertare fata de cei ce ti-au gresit, lasand camera sufletului tau goala...
Candva, mi-ai spus "you have a pure heart, keep it that way !"... iti mai amintesti ? Chiar asa... iti mai amintesti toate lucrurile frumoase pe care mi le-ai spus ? Toate zambetele ce ni le-am impregnat pe chip unul altuia, toate momentele in care ne doream sa nu existe distanta ce ne despartea pentru a ne putea strange in brate, in felul in care doar oamenii mari ce se iubesc ar putea sa o faca ?
Tarziu am inteles ca singura persoana ce ti-a purtat o iubire sincera, am fost eu... ca toate clipele petrecute langa tine au contat prea mult pentru mine si prea putin pentru tine. Ca desi sustineai ca esti un om ce stie ce vrea de la viata, nu se afla in aceasta postura. Mi-a demonstrat-o, in primul rand, nesiguranta ta in ceea ce ma priveste... desi, am fost omul ce nu ti-a gresit cu nimic, ci doar ce a incercat a construi; dar, ce ai putea cladi cand cel de langa tine derama fiecare bucatica pusa la zidirea iubirii ? Cand nu a uitat trecutul, cand il invoca cu atata patima si ura, cand inca cauta raspunsuri la ceva ce a fost, in loc sa aprecieze ce are, ce este si ce va putea deveni ? Iar, in al doilea rand, lipsa ta de implicare. Nu ti-am cerut nimic pentru ca nu aveam nevoie de ceva, aveam, in schimb nevoie de tine...
Poate nu acum, insa candva, vei intelege ca iubirea ce ti-am purtat-o a fost una sincera, neconditionata si de o intensitate pe care rar o vei mai intalni. Candva, iti vei da seama ca ai gresit... da, ai gresit cand ai ales sa distrugi un om, deja distrus... Un om ce si-a pus increderea in tine, ce si-a deschis usa sufletului, nestiind ca tu aveai sa stai doar in pragul ei, blocand intrarea unui alt om capabil de a curata mizeria trecutului. Ai gresit, cand... la final de drum, ai ales sa improsti cu namol, sa ma impingi si mai mult in groapa pe care singura mi-am sapat-o. Si cu toate astea, nu te-am judecat, ti-am inteles atat indolenta cat si impertinenta de care ai dat dovada, caci m-am raportat la viitor, la ceea ce stiu ca vei deveni si nu la ceea ce esti acum. M-ai acuzat ca sunt si ma comport ca un copil, ceea ce ma si consider a fi si ti-am zis-o inca de la inceput, insa ceea ce ne-a diferentiat pe noi se raporteaza la fapte, iar daca facem o introspectie vom vedea ca rationamentul faptelor mele a dat dovada de maturitate - nu te-am pus niciodata intr-o situatie stanjenitoare, in schimb, tu da. M-am prezentat in fata ta, expunandu-ti punctul de vedere si ai catalogat tot ceea ce ti-am spus drept reprosuri, ei bine... sunt realitati ce nu pot fi sterse cu buretele.
Candva, mi-ai spus ca traiesc din "fairy tales"...ei bine, eu nu traiesc, ci le creez. TU, ai fost "my sweet December". Ai venit sa reversi zapada si frig asupra sufletului meu, dar te-a acaparat caldura si te-ai topit usor, usor. Vazand cum sufletul ti se trezeste incet, incet la viata, ai vrut mai mult si mai mult, dar nestiind care e sursa, te-ai indreptat in locuri necunoscute, lasand in urma tot...
Candva, mi-ar placea sa ne revedem, nu pentru a retrai trecutul, ci pentru a-mi spune ca ceea ce am trait n-a fost in zadar, ca fiecare am ajuns acolo unde ne-am dorit. Si, de ce nu, poate atunci, vei avea curajul sa imi spui in fata tot ceea ce mi-ai spus in alte moduri... poate ca atunci, iti vei purta cu adevarat cartea de vizita - barbat asumat - .
Poate ca uneori ne inselam in ceea ce priveste alegerea unei persoane, insa, candva... va aparea acel om care va fi atat la inceput, cat si pe parcurs, ceea ce este el in esenta. Care ne va incanta sufletul, dar si mintea. Care va presara asupra noastra bucurie si fericire, lasand ca lucrurile negative sa fie rezolvate impreuna, cladind astfel, un camin prielnic lucrurilor marete.
Candva, vei stii ca nu m-ai inteles la inceput de drum, cu atat mai putin la sfarsit...