Escape

       Oare cum ar fi dacă pentru o zi am fi iar copii ? Ne-am pierde în lumea plină de culoare, zâmbete și fericire, în locul hârtiilor și al pc-ului <<obosit>> și el de atâta uzură; în aceea lume de basm în care puțini ne mai abatem de la rutina cotidiană spre a-i urma pașii și în care și mai puțini, pătrundem cu totul. Cineva îmi spunea că fiind adult, statul nu-ți mai permite să faci acest lucru. Oare de ce ? De ce ne punem singuri bariere ? Când, până la urmă, din asta este făcută viața - din a rupe barierele. Am ascultat cu atenție punctul de vedere al persoanei respective, dar în interior, fierbea sângele în mine, mă cuprinsese o tristețe cumplită, căci dacă ar fi să o compar, nici flăcările Iadului nu ar fi suficient de fierbinți. Pe ce se baza? Cât de crudă să fii ? Nu sunt în măsură să judec pe nimeni, scopul meu este de a asculta și a înțelege, dar cum ? În acest caz, îmi era peste puteri. Să dau vina pe lipsa copiilor sau pe apropiații acelei persoane ? Nu pot, căci vina îi aparține, așa cum ne aparține tuturor. Nu am copii, deși mi-aș dori foarte mult; știu că sunt destul de copilăroasă eu, așa că i-am trecut pe <<lista de așteptare>>, dar știu că atunci când va fi cazul, în toată nebunia ce mă va cuprinde îmi voi lua timp de evadare în lumea fermecată creată de ei. Ce poate fi mai frumos decât acest lucru? Interesant este că nici nu-ți vei da seama când ai pășit pragul unei alte lumi. De ce ? Simplu, ți-au pus <<vraja>> tărâmului fermecat de la primul zâmbet afișat. Crezi că mai ești adult ? Crezi că poți rezista tentației ? Nici vorbă ! După o zi obositoare, ajungi acasă, nici nu deschizi bine ușa și ai intrat pe un alt teritoriu. O lume în care <<curcubeul>> poartă nuanțe de strigăte de fericire și zâmbete care mai de care, mai zgomotoase; îmbrățișări pătimașe și sărutări dulci ca mierea, iar cireașa de pe tort ți-o oferă omul în care ți-ai pus bazele și resursele, omul ce ți-a dăruit <<rodul>> pe care acum îl adulmeci ușor, ușor și care, se pare că a ajuns înaintea ta în fascinanta lume a copilăriei. Te-ai gândit vreodată că asta se va întâmplă? Că după lupte aprigi cu tine, cu lumea din jur, cu însăși viața, vei ajunge aici ? Nu, dar, până la urmă asta este viața: speranță - iubire - dăruire. Și acesta este doar un exemplu de întoarcere la copilărie. Sunt atâtea moduri în care ne putem deconecta de la grijile și problemele noastre, trebuie doar să ne lăsăm purtați de val, fie chiar și pentru câteva minute. Terapia prin copilărie, e cel mai bun mod de relaxare sau ați uitat când eram mici și ne doream a fi adulți ? Eu zic să lăsăm ipocrizia la o parte...cum copiii își doresc a fi adulți, așa și noi ne dorim a fi copii; căci în lumea lor nu există griji și probleme, în lumea lor timpul trece altfel. De ce? Pentru că ei trăiesc acel timp, se bucură de fiecare lucru ce îl fac, îl spun sau îi înconjoară, în vreme ce noi trăim un timp viitor: Oare cum voi plăti acele facturi ? Oare voi reuși să rezolv problema întâmpinată azi la lucru ? Vai...și mai trebuie să fac și x și y lucru. 

                                                            Take your time to be child again! ^_^