Ideea de a-mi face blog
Câți dintre noi nu și-au dorit, la un moment dat, să facă un lucru și l-au tot amânat ? Așa s-a întâmplat și în cazul meu, am fost absorbită de problemele cotidiene și am uitat de mine, de a face ce îmi place și anume - a scrie. Primul <<debut>> l-am avut la 16 ani, după o ceartă cu mama mea, când, <<lovită>> fiind de vorbele sale, m-am decis să îmi descarc suferința printr-o banală poezie, al cărui titlu' îl rețin și acum, ''Despărțire...". Acela a fost momentul în care am descoperit că a scrie este cel mai bun mod de a te descărca, de a te elibera de tot ceea ce nu îți este benefic. Doar nu era să mă cert cu mama mea, căci, știm cu toți că în față părinților nu vom avea niciodată dreptate, cel puțin nu când suntem mici :)) .
Apoi, am mai crescut, m-am îndrăgostit și am descoperit că avem în noi o calitate de mare preț - iubirea. De ce spun calitate și nu sentiment ? Este foarte simplu, iubirea este acel izvor nesecat al sufletului, aceea punte de legătură necesară unei relații, de orice fel ar fi ea; sentimentele se pot stinge, din diferite motive, însă, calitățile nu, căci, ne naștem cu ele sau ni le însușim pe parcurs. Despre iubire, voi vorbi mai detaliat, cu o altă ocazie. Revenind la subiect, am continuat să scriu poezii prin care îmi exprimam sentimentele față de cei dragi, prieteni, familie, chiar și celor cărora le-am purtat o "iubire platonică" ... până într-o zi când am pus punct. Am lăsat să treacă zile, luni, ani, amânând pe motivul că "nu am timp !" ... această minciună ce ne-o spunem cu toții zilnic, când temporizăm a face lucruri pentru noi, pentru sufletul nostru. Și totuși ... iată-mă aici. Cum am ajuns să scriu la ora 4 dimineața ? Ei bine, se spune că niciun om nu e întâmplător în viața noastră și că trebuie să profităm de fiecare minut petrecut cu acesta. Asta am făcut și eu, când într-o seară răcoroasă de iarnă, m-am decis să accept o invitație la o cafea din partea unui bărbat. Acum, când mă gândesc că sunt aici și scriu, tind să cred că mi-a pus ceva în cafea, altfel nu îmi pot explica efectul pe care această întâlnire l-a avut, căci, ajunsă acasă, nu am putut dormi, în schimb, am scris până în zori de zi. Posibil să mă fii <<vrăjit>> prin felul în care îmi vorbea și îmi explica diferite concepte ale vieții - am simțit << făclia>> izvorului nesecat de care am vorbit mai sus. Cert este că, nu pot decât să îi mulțumesc pentru că a îndurat cu stoicism o nebună ca mine, mai bine de 2 h; și pentru <<șutul în fund>> pe care mi l-a dat fără a ști, și care m-a adus fix unde îmi doream să ajung in urmă cu 7 ani și anume, aici. Tind să cred că nici data în care voi posta acest articol nu este una întâmplătoare, azi fiind zi de sărbătoare. În încheiere, vreau să urez tuturor celor ce își serbează azi onomastica, un sincer și călduros : La mulți ani! .